Ce ne mai punem pe noi?

mihaela Crio

(ghici, ce? N-o să fie vorba de haine în rândurile care urmează :)) ).

Am vizitat o prietenă zilele trecute și am descoperit ceva ce nu știam despre ea – cred că deține recordul mondial de chestii de dat pe trup, de la o extremă la alta (by all meanings:) ). Discutăm despre o soluție minune care face genele să crească (să precizez rapid că le-am încercat pe cele mai “advertizate” și tot cu genele de la mama am rămas) și a ținut morțiș să intrăm în baie să ne arate elixirul. Am avut brusc sentimentul că am intrat într-un depozit clandestin de produse cosmetice sau într-un laborator secret de experimente și mai secrete. Într-o ordine desăvârșită, stăteau aliniate sute de recipiente, de toate mărimile, culorile și proveniențele posibile. Mirarea de pe fața mea a primit rapid explicația “that’s my thing, I love cosmetics”, dar ea, mirarea, n-a putut fi decât înlocuită cu un zâmbet tâmp, prin care încercam să transmit că înțeleg și că… e în regulă să ai tone de creme și… de timp pentru ele. Am plecat spre casă și m-am gândit de câte ori am făcut greșeala să-mi cumpăr produse cosmetice pe care aproape că nu le-am folosit și câte dintre ele ajută sau nu la ceva.

Dacă măcar o parte dintre cremele lumii ar face ce promit pe cutie, femeile n-ar mai avea riduri, pete de la soare, puncte negre, porii deschiși etc. Dar, ce ne facem când constatăm ca și cele mai dotate femei (financiar vorbind), care se presupune că au folosit numai game de top și au frecventat numai saloanele făcătoare de minuni estetice… îmbătrânesc la fel ca bunica, în baia căreia văd, de-o viață, “Nivea” și “Lapte Doina”?!?! 
Am căzut deseori în capcane cosmetice, ca mai toate femeile și am luat de bune toate reclamele, sfaturile vânzătoarelor și ale prietenelor care m-au convins că nu există cremă de față mai bună decât… asta, ori șampon mai capabil ca ăsta, ori serum de întinerire mai revoluționar ca… celălalt. De la “Crème de la mer”, la “Filorga”, de la “Skinceuticals” la “Estee Lauder”, de la … orice cu colagen și acid hialuronic până la… tot cu vitamina C, tenul meu a fost răsfățat până când am avut revelația (și o discuție cu un medic deștept) că nu doar în creme e secretul tinereții tenului, părului, unghiilor, ci în ceea ce îi oferim trupului nostru de mâncare, de băut, de respirat, de experimentat. Nu e ceva de care n-ați mai auzit, știu, dar o piedică în calea uitării (ca la oracol) e binevenită și, credeți-mă, face și economii substanțiale. Bunăoară, colagenul, acidul hialuronic, vitaminele, mineralele nu mă mai interesează decât în formă de… pilule, pe care le iau zilnic (după o listă făcută de medic, nu de instinct), iar cremele de față și de corp devin interesante doar dacă sunt foarte hidratante… și-atât. Beau mai multă apă ca niciodată și admit că am devenit mult mai atentă cu citirea prospectului produselor pe care le-aș cumpăra, ca să mai evit din chimicale, parabeni și alte adaosuri nocive.

N-am fost niciodată un mare fan al mersului la tratament cosmetic, mereu am preferat să “operez” singură eventualele “dezastre” (bine, de fiecare dată, a doua zi, uitându-mă în oglindă, am jurat că nu voi mai face asta și că voi merge la o cosmeticiană). Cred că aici aș putea înțelege nevoia unor femei de a călca măcar o dată pe lună pragul unui cabinet cosmetic, cu condiția să fie unul cu prețuri rezonabile și cu angajate care să nu-ți explice de cum ai intrat pe ușă că “fața ta e distrusă”, “cum ai putut să lași să se întâmple tragedia ?!”, “va fi greu să recuperăm, dar vom încerca, însă trebuie să veniți mai des“ etc. Renunțarea la a mai avea grijă de felul în care arăți nu e specialitatea mea, ba dimpotrivă, aș sfătui orice femeie să apeleze la mici sau mari trucuri care s-o facă să se simtă mai frumoasă, mai tânără, doar să nu exagereze și să filtreze mereu informația bulversantă. Căci, în domeniul cosmetic, părerile sunt atât de bine înfrățite cu …cine plătește mai mult, încât nu e de mirare să auzi o vânzătoare de “Skinceuticals” care-ți desființează cu toate adjectivele negre gama “Crème de la Mer”, de exemplu. Și invers, desigur, dacă salonul în care te-ai nimerit are contract cu… concurența. Și nici la “La prairie” nu pare să mai fie ce-a fost, în gura domnișoarei care e plătită ca să promoveze “Filorga”, ca să dau doar câteva exemple. Așadar, orice demers cosmetic ar trebui să înceapă cu o ascuțire a puterii decizionale și cu o reducere a posibilităților infinite la… cele necesare, minime și eficiente. Când începi să cumperi crema de ochi și pe-aia de buze și pe-aia de gât și pe-aia de bust etc, trebuie să știi că ai căzut în năvodul marketingului colosal și că ești, pentru Ei, clienta perfectă, căreia i se poate vinde orice, cu o dedicată și halucinantă prezentare (mai ales a pericolului iminent de a îmbătrâni Mâine, dacă nu cumperi Azi crema cutare:) ), la care tu duci direct mâna la portofel și zâmbești cu subînțelesul de a fi rezolvat chestiunea nemuririi. Ceea ce nu se va întâmpla, măcar pentru simplul motiv că, de la Cleopatra până la Elizabeth Taylor, nicio femeie frumoasă n-a rămas tânără și niciuna n-a învins în lupta cu gravitația, care, nu-i așa, trage totul în jos, mai devreme sau mai târziu, oricâte creme de mega-lifting am manevra în băile personale sau în saloane de bien-etre.

Mai de gura prietenelor, mai de curiozitate, am încercat și câte un aparat de fabricat tinerețe, cel puțin așa spun, cu alte cuvinte, broșurile din camera de așteptare a saloanelor. După ce ai citit bine-ticluita prezentare, ai sentimentul (of, câte femei n-au luat țeapa asta și câți bani n-au vărsat pe altarul acestor speranțe…) că se va petrece mult așteptata schimbare a înfățișării tale, că toate problemele tale fi-vor rezolvate doar cu niște înțepături cu vitamine (mezolift) sau cu laserul sau radio-frecvență etc… Sunt convinsă că pentru unele femei aceste încercări sunt în primul rând tonifiante pentru psihic și poate de aceea dau și rezultate, dar, în cele mai multe cazuri, urmele fumatului, alcoolului, sedentarismului, nefericirii, nu pot fi eradicate într-un cabinet cosmetic, fie el și unul de-astea scumpe, din Monaco. Bineînțeles ca orice cosmeticiană îți va spune că trebuie să le faci pe toate, pe termen lung, ca să vezi rezultatele, dar niciuna nu-ți va face un calcul ca să înțelegi câte sute și poate mii de euro vei începe să “donezi” doar ca să-ți dispară un rid sau un cearcăn. Metabolismul creierului de femeie are niște inadecvări greu de explicat când vine vorba de investiția în sine și rareori avem puseuri de pragmatism, care să ne readucă pe calea cea mult mai dreaptă decât labirintul procedurilor cosmetice. Până la urmă, n-am rezonat decât la un singur aparat, Crioliftul, pe care-l abordez ori de câte ori simt nevoia să provoc un “wow” sau să am un ten fresh la o filmare sau ședință foto. Știu sigur că nici acest aparat nu e făcător de minuni pe termen lung, dar măcar după ce stau o oră întinsă și Francoise (în Monaco) sau Anca (în România) îmi plimbă pe față o chestie foarte rece ( care face ca vitaminele și acidul hialuronic să intre ceva mai adânc în piele), arăt de parca am dormit 10 ore, n-am nici urmă de cearcăne și pot să jur că n-am avut niciodată o față de-o culoare mai sănătoasă și cu o textură mai seducătoare (nu tu pori deschiși, nu tu riduri, cel puțin vreo 3 zile… , deși Francoise zice 7 :) ). Când am aflat că se cheamă “le lifting de stars” și că mai toate divele de la Hollywood nu ies pe vreun covor roșu fără o ședință de Criolift, am știut că, măcar pentru o bună primă impresie în momente cheie, am făcut alegerea cosmetică perfectă.

Mai cred, pentru reparații de moment, în măști, cu care pielea mea pare sa se înțeleagă minunat, în masaje tonifiante și în… tot ceea ce nu faci într-un cabinet cosmetic – sport, alimentație corectă, supliment de vitamine, minerale și antioxidanți, aer curat de munte și multiple preocupări dătătoare de bucurie și care alungă stresul, nesiguranța, speranța absurdă că vei învinge trecerea timpului… 
Sub autoritatea mitului “tinerețe fără bătrânețe”, frumusețea nu a învins decât din interior, unde se află mereu și unde poate fi relativ simplu reperată de suflete pereche…

Nu uitați, share-ul e o desfătare, copy-paste-ul provoacă alergii :).

text pentru revista ELLE – onorariul meu e donat copiilor cu boli incurabile de la Hospice Casa Speranței.

Tag-uri: , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Articole similare

Trending

Lista zilei

Must read

Subscribe Newsletter
* indicates required