Tenișii cu toc

tenisi cu toc

…sau despre cum se mai dă astăzi cu nuca-n perete. :)

Ca să înțeleagă și domnul Andrei Pleșu ce ne mai frământă pe noi, fetele (am o vagă bănuială că nu-l interesează deloc subiectul, ceea ce… e firesc :)), o să încerc să-i prezint academic cel mai bine vândut produs de încălțat de pe planetă. Desigur, nu sunt tocmai potriviți pentru o piruetă retorică, dar măcar o fandare stilistică mă voi încumeta să fac. 
Acum mai bine de un an, o duduie numită Isabel Marant, a inventat aceste încălțări ce au revoluționat istoria modernă a traversatului pe trecerea de pietoni. “La ce bun să atac mental o temă care transcede mentalul?”, se întreba domnul Pleșu în “Jurnalul de la Teșcani” și, cu aceeași profunzime mă întreb și eu dacă trece vreo zi în care pe zebrele lumii să nu treacă măcar o pereche de isabelimaranți ? (fragment dintr-un posibil “Jurnal de Dorobanți”).
 Din recuzita de adjective cu care i-aș putea acapara atenția distinsului intelectual (pe care îl ador și îl citesc de-o viață, să nu care cumva să înțelegeți altceva), am să aleg la întâmplare două, care să descrie grandoarea acestor teniși cu toc ascuns în interior – sunt pitorești și melancolici, deopotrivă, chiar dacă multe dintre cele care se înalță cu 8 cm (cam atăta are tocul interior), nu stiu ce-i aia… :). Melancolia, ca să nu existe dubii pentru invocarea ei aici, apare mereu pe trotuarul celălalt, în chip de suferință aprigă a celor care doar visează la aceste încălțări. 
Sunt teniși, deci sunt comozi, au un toc interior imens, deci te transformă într-o gazelă de oraș, cu picioare lungi și anvergură în deplasare. Genialitatea acestui produs vine din faptul că, domnul Pleșu, neavizat în fața unor astfel de subiecte, nu și-ar da seama nicicum că tânăra “sportivă” ce trece pe lângă dânsul, închisă la toate clapele acestor teniși , are vreun toc pe undeva și tocmai îl păcălește vizual cu 8 cm, pentru că tocul nu se vede! Cu o minuțioasă grijă pentru ca minciuna să fie perfectă, așa cum numai femeilor le iese, încălțările trec toate testele nespecialiștilor și triumfă vizual în orice împrejurare, părând niște banali bascheți studențești, gata să răspundă oricăror porniri sportive și de loisir. 
O să-l mire și mai consemnabil faptul că s-a umplut lumea de falsuri, de “wannabe”-uri chinezești, purtate cu aceeași dezinvoltură și grație. Ah, câte aș vrea să-i mai povestesc…

De când mă știu… cititoare a scrierilor domniei sale, mi-am dorit să pot să-l învăț ceva, să deschid un subiect în care dânsul să nu aibă abilități de analiză, iar eu să-l uimesc. Sper că am reușit și că am înțeles corect fragmentul cu care închei și arunc, în aceeași cheie săgalnică, nuca în perete: 
“subtilitatea nu trebuie să înlocuiască niciodată bunul-simț, trebuie să-l întemeieze” (tot din “Jurnalul de la Teșcani”)
(deși ar fi fost mai nimerit să închei cu un citat dintr-un posibil Jurnal de Dorobanți, dar nu l-am scris încă… :):):):)).

Tag-uri: , , , , , , ,

One Response to “Tenișii cu toc”

  1. alina.gimmelsberger@gmx.at' Alina says:

    esti fenomenala…numai tu puteai descrie asa o pereche de tenisi :-)) sper sa citeasca si Dl. Plesu, va fi cu siguranta incantat :-)

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Articole similare

Trending

Lista zilei

Must read

Subscribe Newsletter
* indicates required