Bârfa ca subiect de bârfă (I)

1-004

Un studiu asupra bârfelor şi scandalurilor nu e niciodată la fel de interesant ca scandalul în sine.

Sigur că, pentru sociologi, fenomenul e complex şi categoric are parte de analize mult mai profunde, cu concluzii pertinente, aplicabile în varii domenii. Îndrăznesc să simplific cazuistica şi să ating doar câteva puncte sensibile, pornind chiar de la definiţii.

Ce înseamnă a bârfi? A vorbi de rău, a ponegri, a defăima, a cleveti, a flecări, a îndruga verzi şi uscate… Mai scrie în dicţionar că etimologia cuvântului este necunoscută. De oriunde ar veni cuvântul acesta, n-a avut niciodată vreun sens pozitiv, binefăcător, decât poate din greşeală. Toată lumea bârfeşte, indiferent de pretenţiile sociale, intelectuale sau financiare. Evident, în cantităţi diferite, cu voluptate sau din inerţie conjuncturală.

Pentru cele mai multe persoane, bârfa este singura posibilitate de exprimare în public, singura şansă de a acapara atenţia pe termen scurt, în general, cât durează băutul cafelei sau conversaţia telefonică. Cei mai multi o confunda cu small-talk-ul, care ar fi mult mai inocent, daca n-ar contine persoane, ca punct de pornire in dezbatere.
Nu ştim de unde provine cuvântul, dar ştim precis care sunt ingredientele unei bârfe perfecte: invidie, prostie, neputinţă, lipsă de identitate socială, lipsă de cultură, răutate, nesiguranţă, lipsa unor preocupări majore sau… pasiune. Bârfitoarele „profesioniste” ajung să inventeze poveşti şi despre persoanele pe care nu le cunosc, nu numai despre cele pe care nu le suportă. În majoritatea situaţiilor, tehnica e aceeaşi. Se începe cu „ai auzit că…?” şi se presară elemente persuasive: „mă jur pe viaţa mea!” sau „ştiu sigur, dar nu pot să-ţi spun de unde am aflat”, sau se mai introduce un personaj cu prezentarea „întreabă-l pe X, dar nu-i spune că ştii de la mine…”.

Sunt femei – chiar şi bărbaţi – care te privesc în ochi ca şi când ţi-ar fi prieteni de încredere, îţi ascultă destăinuirile şi apoi pleacă să le „verse” în urechile altora, deşi tocmai i-ai rugat „să rămână între noi”. E doar o chestiune de caracter, de educaţie şi de… ipocrizie. Mai sunt şi cei care se justifica sub lozinca „eu spun exact ce gândesc, eu am curaj să spun lucrurilor pe nume”, dar numai după ce au fost prinşi şi ţintuiţi la stâlpul infamiei pentru ineptiile debitate.

Bârfitorii sau bârfitoarele cu carte de muncă n-au ruşine, ci numai riduri abjecte. Şi abjecţia nu are rafinament, iar bârfa te transformă în ceea ce eşti de fapt, nu în ceea ce vrei să pari. Mai ales la femei, răutatea, invidia, prostia se văd, oricât de cool ar fi înveşmântate, fardate şi coafate. Falsitatea dobândită prin practicarea obsesivă a bârfitului se simte ca un miros de transpiraţie. Dar ca să-l simţi, trebuie să fii tu însăţi „curată”, să gândeşti frumos şi să ai preocupări serioase.
N-am auzit până acum de bârfitoare cărora să le fi mers bine până la capăt. Undeva, pe drum, cineva le-a mirosit, poate chiar dintre cei mai apropiaţi, cum ar fi soţul, iubitul, prietena cea mai bună sau şeful… Din bârfe se naşte scandalul, adică zarva, vâlva produsă de o faptă reprobabilă, întâmplarea care tulbură ordinea publică, fapta urâtă şi ruşinoasă care provoacă indignare. Aşa zice dicţionarul – iar realitatea completează definiţia, de la caz la caz.

Despre cum ne afectează scandalul, de la scara de bloc până la nivel naţional (ştiri de prima pagină), voi mai scrie. Până atunci, hai să ne vedem fiecare de vieţile noastre, să-i respectăm pe cei de la care avem ceva de învăţat, să-i admirăm pe cei care merită, să-i lăsăm în pace pe alţii şi să ne bârfim pe noi înşine. Ne-am face un mare bine şi viaţa noastră ar fi mai bogată, prietenii mai dornici să ne aibă în preajmă şi, precis, realizările noastre ar fi mai importante, pentru că le-am acorda mai multă atenţie.
Bârfa urâţeşte, îmbătrâneşte sufletul şi consumă cantităţi preţioase de energie. Oamenii nu se judecă prin lupa bârfei, ci prin puterea caracterului şi a faptelor lor.
Telefonul fără fir” este abecedarul bârfei, dar copiii îl folosesc ca metodă ludică, nu ca ticăloşie matură. Şi, nu ştiu dacă aţi observat, persoanele pe care le bârfeşti sunt întotdeauna mai relaxate, mai luminoase, miros frumos şi le merge foarte bine. Trageţi concluzia şi spuneţi-o prietenelor! Asta nu e bârfă!

Tag-uri: , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Trending

Lista zilei

Must read

Subscribe Newsletter
* indicates required