Despre iubiri demult pierdute

iubiri pierdute

Curiozitatea ne-a făcut să privim în trecut. Fără regrete, căci așa se comportă un învingător care a trecut prin multe obstacole de-a lungul vieții. Ni se întâmplă des să facem asta. Să analizăm trecutul. Să nu ocolim adevărul, pentru că ar fi păcat. Nu este nimic anormal în a încerca să ne descoperim sau redescoperim pe noi înșine sau, ca să transformăm greșelile din past us într-un desen viu colorat, să upgradăm optimismul.

Nu a spus nimeni pe lumea asta, prin legi nescrise sau billboard-uri imense și luminate, că este o greșeală însăși călătoria mentală în trecut. Ce sentimente te încearcă atunci când retrăiești prin gânduri primul sărut, prima nebunie din liceu sau primul succes pe plan profesional! Dar, vedeți voi, avem tendința de a observa, până și în trecut, eșecurile, dezamăgirile, gropile în care am căzut și din care cu greu ne-am ridicat. Atunci intervine întrebarea: De ce?

Întrebarea supremă și existențială care ne macină prezentul și ne poate distruge viitorul. Hey, nu dramatizez, însă încerc să readuc în lumea voastră iubirile demult pierdute. Nu v-ați gândit niciodată la posibilitatea reînvierii unei pasiuni? Când simți că nu mai ai vlagă, că iubitul nu se mai uită la tine cum o făcea când privirile voastre s-au întâlnit pentru prima oară, că iubita a devenit mai distantă, serviciul te epuizează și îți vine să-ți bagi picioarele și să pleci… Gata! Îmi semnez demisia! Pentru o clipă, chiar crezi că asta vrei să faci. Dar lucrurile nu stau chiar așa.

Acestea sunt momente de declin, de o mică vizită în colțul gândurilor gri. Și nici măcar nu ți-ai pus cel mai bun outfit din dulap pentru această mica escapadă. Vine un moment în viața asta considerată de mulți optimiști ai lumii cel mai de preț lucru, când considerăm că ori ceva nu ne este de ajuns, ori am îmbătrânit și visăm cu ochii deschiși la trecut, ori ne plictisim, ori suntem părinți, bunici, copii, oameni ai prezentului. Da, suntem cu toții oameni ai prezentului care realizează că puteau face mai mult decât au înfăptuit până acum.

Niciun regret! să strigăm la unison, căci timpul nu este pierdut. POT și VREAU sunt cuvinte-cheie ale vieții și, în același timp, secretele care stau la baza dezvoltării personale.

Iubirile demult apuse sunt chiar pasiunile și hobby-urile pe care le aveam încă de pe vremea în care primeam prima coroniță ca premianți. Artele sunt considerate cele mai de preț unelte pentru mici evadări din lumea asta, de exemplu.

Stați o clipă, o secundă măcar, reflectați asupra lucrurilor pe care le făceați în trecut pentru voi și, dacă realizați că vă lipsesc din obiceiurile actuale, acordați-le timp. Acordați-vă timp. Iubiți-vă pe voi înainte de toate. Iubiți-vă familiile, copiii, prietenii, și, în același timp, iubiți-vă pasiunile și iubirile… demult apuse.

Tag-uri: , , , , , , , , , , ,

One Response to “Despre iubiri demult pierdute”

  1. pascamaria18@yahoo.com' Jeni says:

    Daca ne-am face timp sa retraim ce ne-a facut odata fericiti, am indulci gustul amar al clipelor prezente…dar uneori pare asa de departe.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Trending

Lista zilei

Must read

Subscribe Newsletter
* indicates required