Despre lucrurile simple

Despre lucruri simple

Dacă am trăit numărând de câte ori am respirat, am trăit degeaba… Dar dacă am adunat o seamă de momente în care ni s-a tăiat respiraţia, am trăit cu adevărat… ( a zis-o cineva mai deștept ca mine)
– Când copilul meu se trezeşte dimineaţa, prima dată râde. Când eu mă trezesc dimineaţa, prima dată mă uit strâmb la ceasul deşteptător…
– El se joacă la masă, eu înfulec din mers…
– El e fericit că-l aşteaptă aceleaşi jucării, eu sunt stresată că trebuie să mă întâlnesc cu oameni noi…
– El adoarme la prânz, mie doar mi se face somn…
– El poate repeta un cuvânt de zeci de ori din plăcerea de a-l pronunţa, eu am ticuri verbale…
– El se bucură când latră câinele, eu îi zic câinelui să tacă…
– El rupe florile ca să mi le dea mie, eu le sădesc ca să aibă ce rupe…
– Eu îi arăt orizontul, dar pe el îl fascinează buburuza…
– Eu îi explic totul în zeci de cuvinte şi înţelege pe jumătate, iar eu înţeleg totul dintr-un singur cuvânt de-al lui sau dintr-un gest…
– Eu vorbesc cu tot felul de oameni din obligaţie, iar el e fericit că-l ascultă un ursuleţ de pluş…
– El e încântat când vede o poză cu mama într-un ziar, eu mă întristez când citesc inepţii, dar sunt fericită că el nu înţelege încă…
– Zâmbeşte unor oameni şi e suspicios faţă de alţii… Încep să învăţ de la el, căci are mereu dreptate…
– Câtă vreme copilul e prin preajmă, toţi suntem buni, haioşi, civilizaţi, înţelepţi, delicaţi, zâmbitori, chiar dacă ne mai şi prefacem… Ceea ce înseamnă că şi copilul ne educă, de fapt…
– Eu îi spun o poveste şi el adoarme fericit… Mie mi se întâmplă să aud poveşti din cauza cărora nu mai pot să dorm…
– Mulţi dintre anii lui următori sunt previzibili, pe când ziua mea de mâine e mereu schimbătoare…
– Până ajunge lacrima lui la colţul gurii, reuşesc deja să-l fac să zâmbească. Nici cu mine, nici cu vreun alt om mare n-am reuşit asta…
– Atât timp cât după fiecare căzătură se ridică şi o ia de la capăt, îmi spun că şi asta e o informaţie genetică pe care i-am transmis-o inspirat…
– Eu nu reuşesc să-l aleg întotdeauna pe el, când îmi fac agenda zilnică. El mă alege pe mine fără nici o ezitare, în fiecare clipă…

– A învăţat care e stânga şi care-i dreapta, dar tot eu trebuie să-l învăţ drumul înainte…
– Abia aştept să mă întrebe de ce nu cade soarele de pe cer…
– Vreau să fiu o mamă bună, o soţie la fel şi vreau să-mi fac şi meseria… Cum ar fi să-mi spună şi el: „Mama, n-ai voie să…”?
– Mi-am sărutat soţul şi copilul a început să plângă… Nici o altă gelozie nu m-a înduioşat într-atât încât să opresc sărutul…
– Înainte judecam oamenii mari în funcţie de comportamentul copiilor lor. Acum judec doar mamele…
– Mă întreb mereu cu ce-mi umpleam timpul înainte să mă joc atât cu fiul meu şi ce era în capul meu când contau lucrurile şi persoanele de care nu-mi mai amintesc?!…
– Mi-e frică de bone. Prefer bunicile. Aş angaja o bonă doar dacă aş pune pe urmele ei toate serviciile secrete şi i-aş citi dosarul în fiecare seară copilului meu… Dacă n-ar avea coşmaruri, poate bona ar avea o şansă. Paranoia mamelor e, totuşi, o formă de iubire…
– Încerc să-l învăţ diferenţa dintre realitate şi imaginaţie. Plec într-o zi la muncă, îi spun că mă voi întoarce în câteva ore şi copilul meu îmi răspunde: „Mama, cât eşti plecată, eu îmi imaginez că tu nu eşti plecată”…
– Am observat că cea mai mare eficienţă o am când copilul doarme, la prânz sau noaptea. Atunci pot să scriu gânduri ca acestea, pentru că doar atunci am timp să realizez ce minune mi se întâmplă. Când el doarme, mă trezesc că… am revelaţii…
– Ce ciudat e ca o mamă să-şi înveţe fiul să spună cuvintele „iubire” sau „dor”, când el le ştie sensul… dintotdeauna – şi când îţi arată asta în fiecare clipă, mult mai convingător decât rostindu-le…
– Toată agitaţia din jurul unui copil, toată dezordinea pe care o face îţi pune viaţa în cea mai perfectă ordine…
– Cum faci din băiatul tău bărbatul care să iubească o femeie exact aşa cum ţi-ai dorit toată viaţa să fii iubită?

Ce fără rost pare tot ce-am scris dacă n-ai un copil… Sau poate te îndeamnă să ţi-l doreşti, ca să pricepi că, dăruind o viaţă, ţi-ai făcut ţie rost de una mai bogată, singura care va lăsa urme… Când ai un copil, eşti deja nemuritor, cred…

Din volumul “Despre lucrurile simple“, de Mihaela Rădulescu.

5 Responses to “Despre lucrurile simple”

  1. alina.gimmelsberger@gmx.at' Alina says:

    Este pe departe, articolul meu preferat !!! Si da, cred ca numai cine are un copil poate intelege ! Suntem bogate Miha, noi mamele, suntem cele mai bogate fiinte !

  2. gabipadure10@gmail.com' Gabi says:

    ” Până ajunge lacrima lui la colţul gurii, reuşesc deja să-l fac să zâmbească.” Pe vremuri, la orele de literatura eram pusi sa cautam intr-un text fraza sau propozitia care exprima chintesenta acelei lucrari. Cat de multe lucruri spun despre mama si fiu cele paisprezece cuvinte de mai sus!

  3. nistoradrianaveronica@yahoo.it' adriana says:

    m-ai facut sa plang…nu am copii (este alegerea natuurii nu a mea)si dupa ce am citit randurile de mai sus mi-am confirmat ceea ce stiam de fapt CAT SUNT DE SARACA…..

    • alina.gimmelsberger@gmx.at' Alina says:

      Adriana, eu l-am adoptat pe al meu…si este cea mai desteapta hotarare pe care am luat-o in viata mea…Poate ar fi si pentru tine o optiune…Este adevarat ca viata este intr-un fel mai frumoasa si mai bogata cu cun copil, insa poate fi foarte frumoasa si fara…Eu ma impacasem cu gandul ca nu o sa am, si nu mi se mai parea atat de tragic…Toate cele bune !

  4. cirstea.mirela@yahoo.com' Mirela Cirstea says:

    Copiii ne educa, da!! Din prima clipa in care i-am tinut in brate am simtit ca incepe adevarata mea ” instruire” :). Ei m-au invatat cele mai importante lectii: iubirea, inocenta, bucuria, responsabilitatea, iertarea..si continua sa o faca zi de zi! Chiar sunt educatori cu har pentru ca tot ce ma invata imi ramane adanc si pe veci in suflet, fara sa fac un efort de memorare.. asta da vocatie! :)

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Trending

Lista zilei

Must read

Subscribe Newsletter
* indicates required