Drum înfundat

mihaela

Ne blocăm de mici în nişte idei fixe şi ne aliniem altora şi mai greşite ca ale noastre, că, nu-i aşa, cine mai are timp astăzi de analize profunde, de cunoaştere mai pe-ndelete?… Toţi ne pricepem la pus etichete, toţi ştim s㠄citim” oameni din prima şi puţini avem calitatea rară şi preţioasă de a recunoaşte că ne-am înşelat în privinţa unui om, în bine sau în rău. Aparenţele înşală mai abitir ca bărbaţii nesiguri pe ei, dar nu ştiu cum facem de nu le abandonăm. Mereu ne luăm după ceea ce vedem în fugă, după haine, machiaje, gesturi, după ce citim prin ziare sau vedem la TV, după o minusculă particulă din personalitatea unui om pe care o vedem cu mintea îngustată şi cu superficialitatea cu care ne îmbrăcăm când ieşim în lume. Toţi ne pricepem la datul cu părerea, de parcă oamenii aceia despre care vorbim cu atâta apăsare pe adjective ne-ar fi cel puţin rude de gradul întâi şi am şti pe de rost despre ei cum plâng, cum dorm, la ce glume râd, ce-i emoţionează şi ce-i şochează.

Din „clasicele” abordări aş aminti vreo câteva, poate ni le corectăm în minte şi privim altfel lumea, măcar azi:
-– intelectualul – trebuie musai să fie tipul ăla prăfuit, slinos, prost îmbrăcat, puţin alcoolic poate, care nu înţelege nimic din universul modern şi care bate în ţevile oricăror vecini care ascultă muzică -– nu ştiu cu ce exemplu să vă năucesc, puteţi să luaţi singuri o „lup㔠şi vă uitaţi la Dragoş Bucurenci sau Mircea Vasilescu, la Gabriel Liiceanu sau Marina Constantinescu, la Mircea Cărtărescu sau Alexandru Tomescu şi veţi descoperi nişte fiinţe adorabile, mai tinere şi mai cool decât mulţi dintre cei care-i etichetează aiurea;
-– manechinele care beau apă plată -– cele mai multe dintre ele sunt fete care muncesc, ceea ce deja le poziţionează într-o categorie net superioară bârfitoarelor care trăiesc pe spinarea bogătaşilor la modă. Manechinele, pe care le privim ca pe nişte insecte sau umeraşe sau fiinţe ce nu pot face mai mult de-un mers pe podium şi-o poză, au printre ele un număr considerabil de aproape-femei inteligente, care vorbesc deja două-trei limbi străine, care au terminat o facultate, care s-au plimbat destul pe planetă cât să fie stilate, educate, pretenţioase şi mult mai profunde decât toţi cei care le privesc ca pe o marfă din care oricând ar putea să se înfrupte;
-– femeia frumoasă într-o maşină scump㠖- mârlanul de Bucureşti sau de orice oraş de provincie o priveşte cu dispreţ şi-o şi strigă, căci nu-l reţine nimic, drept paraşuta care n-a făcut rate, ci sex pentru maşina asta, care nu plăteşte lunar din salariu, ci din chiloţi şi care n-are, în cel mai rău caz, dreptul la un cadou din partea iubitului darnic;
-– două femei singure, într-un restaurant sau într-un club, la un concert sau la o cafenea -– precis au venit la agăţat, căci, nu-i aşa, o femeie serioasă nu umblă cu alta, creanga, ci cu un bărbat! Sau stă acasă, zic de pe margine nişte capete înguste…;
-– femeia care iese la o masă sau cafea cu colegul de facultate, serviciu, partenerul de afaceri sau cu un prieten – sigur are o relaţie sexuală cu acesta, sigur au de ascuns mult mai mult decât arată şi, desigur, e bine să-i nimicim şi să şi înflorim povestea către alţii cu amănunte de genul „a atins-o uşor cu degetul pe pulpă, i-a zâmbit lung, ea s-a aplecat lasciv” etc.;
-– femeia tânără în fustă scurtă sau în pantaloni scurţi sau cu decolteu (sau, Doamne apără şi păzeşte, fără sutien sub tricoul de bumbac!) -– oricât de feminin i-ar fi mersul, oricât de superbe picioarele şi de ingenuă privirea, biata femeie nu va scăpa nicicând de claxonul înspăimântător al şoferului de autobuz, de trecerea până la limita accidentului cu vătămare corporală a taximetristului sau de remarcile absolut jenante ale băieţilor cu freze geluite şi cruci la gât.

Femeile moderne, independente, sigure pe ele se îmbracă în prelungirea spiritului lor, nu ca să lanseze vreo invitaţie;
-– băiatul cu muşchi lucraţi la sală -– în mod aproape invariabil el trece drept un idiot fără echivoc, care nu poate gândi de la atâta creatină şi halteră şi care nu poate avea vreun loc de muncă serios sau vreun discurs coerent. Mă întreb ce părere ar avea românul mai deştept ca toţi dacă s-ar învârti puţin prin Los Angeles sau pe la Monaco, unde de la pictor la director de bancă, de la vedeta TV până la vânzătorul de îngheţată, toţi merg la sală sau aleargă…;
-– soţia de fotbalist -– are deja proasta reputaţie de a proveni dintr-un mediu derizoriu, de a fi analfabetă şi de a avea o săltăreaţă viaţă amoroasă. Nu e drept să generalizăm, ştiu soţii de fotbalişti care au crescut copii extrem de reuşiţi, care muncesc mult, care au învăţat mult şi care n-au avut o viaţă uşoară lângă fotbalistul mereu în cantonament, dar au îndurat-o cu feminitate şi l-au ajutat să performeze;
-– vedetele -– le mestecăm ca pe ciungă, le scuipăm poveştile de viaţă ca pe seminţe, le aliniem ca pe soldaţi şi mereu ne credem mai deştepţi ca ele. Poate că de la unele am avea toţi de învăţat, poate că unele vedete sunt singurele exemple reale de succes de la care am putea să ne inspirăm…;
-– copilul de bani gata -– nu e mereu răsfăţat, căci mulţi dintre cei care au făcut bani i-au făcut muncind din greu şi i-au învăţat şi pe copiii lor să preţuiască efortul. Nu e prostul clasei, ci o să descoperiţi că cei mai mulţi dintre ei iau, la sfârşit de an, diplome pe merit. Nu are mereu traseul celor care bat cluburile, aceia sunt doar nişte excepţii despre care citiţi, din păcate, în ziare;
-– femeia de carieră -– nu e o maşinărie de făcut bani şi masterate, nu e o zgripţuroaică de care se sperie bărbaţii, nu e o femeie care n-ar vrea un bărbat şi un copil, ci e o femeie care a vrut să se ridice pe puterile ei, iar când a scrâşnit din dinţi pentru asta, e posibil s-o fi făcut în numele multor generaţii din familia ei, care n-au avut după ce să bea apă;
-– bărbatul cu maşină scumpă -– o să vă mire, dar nu toţi sunt băieţi de bani gata, imbecili, manelişti sau hoţi. Printre ei există şi unii care şi-au împlinit astfel un vis din copilărie, când copilul din ei îşi promitea solemn că din primii bani câştigaţi îşi va cumpăra maşina de pe hârtia de gumă. Îl felicit şi-i doresc să reziste jignirilor gratuite, căci în ţara asta, nici după atâţia ani de democraţie, n-am învăţat să promovăm consecvent modelul de succes, ci să-i dăm în cap şi la gioale cu orice şi să promovam cât mai amplu prostia, antitalentul, mitocănia şi sărăcia, care pare, straniu, un criteriu de cinste şi omenie (?!?!…).

Să mai amintesc de femeia frumoasă şi deşteaptă? Ea încă pare o legendă sau o imposibilitate „tehnic㔠în România. Cunosc nişte femei atât de reuşite care nu şi-au găsit liniştea profesională decât la multinationale, căci acolo şeful străin şi şefa de la resurse umane n-au o problemă cu numărul de la sutien sau cu aventurile de după program ale angajaţilor, ci sunt atenţi doar la esenţial,– CV şi performanţe profesionale.

Am sărit peste tragedia blondelor mereu hăituite de glume proaste, peste drama oamenilor talentaţi care n-au stilist şi sponsor, peste umilinţa actorului nerecunoscut pe stradă din cauză că trece sexy brăileanca pe lângă el şi peste atâtea alte „scheme” penibile după care ne judecăm semenii… dar parcă te poţi feri cu adevărat de minţile înguste şi de prostia care e înghesuită în ele?…

Întrebare de pus pe gând: în ce privinţă crezi că eşti judecat greşit de oamenii din jur?

Tag-uri: , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Trending

Lista zilei

Must read

Subscribe Newsletter
* indicates required