Mic ghid de nepăsare

mihaela nepasare

Adunând informațiile, relatările, studiile, fișele medicale și amintirile multor cetățeni ai țării noastre, putem deduce că cele mai strașnice motive de stres, depresie, nervi, boală, îmbătrânire prematură și ciufuțenie sunt reacțiile noastre la tot ce se petrece în jur, în zilele, numite generic, proaste. Zen-ul, seninătatea, calmul, toleranța par a se distanța tot mai mult de noi, dar nu pentru că ni le-ar confisca cineva, ci pentru că ele o rup la fugă din fatza miotocăniei, a aberațiilor sociale și comportamentale, de frică să nu-și strice reputația. Înșirarea ca pe frânghia de rufe a oamenilor și situațiilor care ne agresează, zilnic, e ca spălatul pe dinți – nu se poate executa cu periuța altuia, e o treabă personală și devine un automatism, la cei care încă mai prețuiesc zâmbetul și igiena. 


Cum cele mai multe nenorociri care ne tulbură liniștea se petrec din lipsa de educație a participanților, poate că ar fi mai indicată scrierea unui ghid de comportament. Dar, până și amărâta de logică s-a lăsat păgubașă și nu mai intervine în creiere deja infestate, lăsându-i pe ceilalți participanți, ăia năuciți și scârbiți, să consume înfrângerea, neputința și alte “delicatese” moderne. De aceea mi s-a părut mai potrivită abordarea pasivă, care nu se pupă cu luarea de atitudine, ci se îmbrățișează strâns și des cu lehamitea, cu închiderea ușii și a ferestrelor, ba chiar a ochilor și urechilor…
 Unul scuipa cu flegme laborios fabricate, altul înjura pe bază de arbore genealogic, un trecător miroase a transpirație, una îți arată fundul pe centură, o vedetă îți zbiară din televizor, unul scrie despre tine că ești așa și pe dincolo, altul înjură orice om cunoscut, doar ca să fie și el mai cunoscut, o mamă-și bate copilul pe stradă, un soț își bate nevasta sub privirile copiilor, unul își suge dinții și altul se scobește minuțios în nas, un “om de televiziune” conjugă verbul “a face caca” pe un post tv și când schimbi canalul vezi că se poate și mai rău, șoferul te claxonează când ești pe trecerea de pietoni și funcționarul te ajută să-ți reformulezi întreaga părere despre inteligența ta, dintr-odată îndoielnică, colegul de iarbă-verde vrea picnic cu manele și râgâituri, iar ospătarul se încruntă când îi mai ceri o dată ce n-ai primit, o ambasadă nu-ți dă viza, o instituție publică te ignoră, tu n-ai drepturi, ei n-au legi…și așa mai departe, dar din ce în ce mai aproape de noi, de copiii noștri, de sufletul nostru, de mintea noastră, tulburate atât de absurd…


Ne închidem în cercuri de prieteni și familie din ce în ce mai mici, ne cumpărăm căști ca să ascultăm muzică sau audiobook-uri, ne facem vacanțele tot mai departe, ne simțim tot mai nepotriviți în décor, în societate, în țară, pe stradă, pe scara blocului, citim, vedem filme în loc de emisiuni, facem sport, în loc de grătare, plimbăm câini sau încercăm bicicleta, dar nu scăpăm de puterea LOR. Oare e doar pentru că sunt mai mulți și mai hotărâți să nu se schimbe sau pentru că noi nu mai avem niciun dram de voință să luptăm cu ei, să le arătăm ce frumoasă e viața pe malul opus nesimțirii, mitocăniei, înjurăturilor, vulgarității, prostiei, răutății ?… Deja am etalat câteva practici de care ne-am agățat toți, cu speranța că ne e mai bine în lumea noastră, dar cât de mult ne putem proteja, cât de sigur ne putem crește copii, cât de omogen va deveni amestecul dintre bine și rău sau cât de paroxistic va deveni șanțul dintre ele?…
 Liniștea pe care ne-o putem construi, chiar dacă pentru ea trebuie mai întâi să ridicăm ziduri, e importantă, e vitală pentru sănătatea noastră, înainte de orice alt argument. Orice criză de nervi, orice încercare de corectare a greșelii altora te poate lăsa cu traume, dureri, boli și incapacitatea de a performa onorabil în preocupările tale. N-aș fi invocat egoismul, dar am simțit că mă pot baza pe lipsa lui de nuanțe. N-aș fi abordat nepăsarea, dar mi-a fost de atâtea ori umăr de nădejde… N-aș fi băgat ignorarea la înaintare, dar am observat că se descurcă mult mai bine în rezolvarea situațiilor de criză. A evita contextul nepotrivit a devenit un sport de performanță, pentru oamenii normali. A frecventa numai anumite puncte de interes dintr-o listă socială vastă a căpătat aproape acuratețea gps-ului, puțini se mai abat de la traseu, poate doar din greșeală…


Nu m-aș mira să dezvoltăm curând abilități aproape paranormale, să nu mai vedem ce nu ne place, să nu mai auzim ce ne irită, să nu mai răspundem celor care vorbesc cu noi, de parcă nu le-am mai înțelege limba. Nu m-aș mira să răspundem cu zâmbete la înjurături și să ne apucăm să strângem gunoaiele aruncate de mitocanul din fatză sau să ne cerem scuze când suntem agresați. Am putea chiar să mergem să-l pupăm zgomotos pe obraz și să-l mângâiem pe creștet pe orice cetățean care a greșit fundamental fatză de noi. Am părea nebuni, dar mirarea lor ar fi și mai amplă… Am putea zâmbi continuu, ca și cum fatza noastră n-ar mai ști să se încrunte și nici ochii noștri să plângă, ba chiar ne-am putea reduce la niște ființe cu puține păreri despre alții, cu și mai puține inițiative și cu vagi, aproape nevăzute încercări de reabilitare a bunului simț sau a ratatului simț al măsurii…

Când citesc paginile acestei reviste, de exemplu (e vorba de revista ELLE, la care scriu o pagină de opinie lunar, de vreo 7 ani), simt că am poposit într-o lume normală, preocupată de frumos și interesant, de oameni care au atâtea în comun și care conjugă atât de firesc verbele “a cunoaște”, “a evolua”, “a vedea”, “a citi”… Poate că asta e soluția – să frecventăm tot mai multe lumi sigure, în care să ne regăsim, să ne întregim și să ne întremăm după intemperiile sociale la care suntem supuși, atât de fără voia noastră…

Text publicat în revista ELLE

Tag-uri: , , , , , , , , , , ,

5 Responses to “Mic ghid de nepăsare”

  1. luta_iulia@yahoo.com' Iulia Condurache says:

    Ufff…atat si te pup apasat pe obraz. Mulțumesc

  2. pascamaria18@yahoo.com' Jeni says:

    da, asta e o stategie de aparare pentru noi si pentru copii nostri. Traim printre ceea ce nu ne place , dam nas in nas cu tot ce vrem sa evitam, atunci singura solutie e sa traim noi frumos

  3. sorin22g@yahoo.com' Sorin says:

    Am invatat sa fac curat in sertarele inimii si sa fiu nevoit sa arunc prietenii ,pe care le credeam pe viata,am aflat ca sangele, chiar daca nu se face apa ,se poate dilua; ma surprinde faptul ca trebuie sa insist ca doamna din fata mea sa urce prima in lift si nu este obisnuita sa-i tin usa ,pentru ca fiind mai in varsta , cei mai tineri din bloc nu mai stiu sa respecte parul alb;la metrou ,chiar daca nu a coborat toata lumea din vagon,vin peste tine cei de pe peron;in autobuz trebuie sa am servete parfumate sa pot respira ,daca am ghinion sa fiu langa cineva certat cu apa;trebuie sa ascult toata conversatia telefonica a oricui vrea sa povesteasca cele mai picante intamplari de la mall,doar pentru ca este in autobuz si are minute de consumat;ma simt eu prost cand cineva injura sau se adreseaza pe nume deocheate,fara sa tina cont ca sunt oameni mai in varsta ,femei ,copii sau pentru simplu fapt ca este intr-un loc public;la semafor arunca pe geam tigari sau deschid portierele si arunca pe strada gunoiul din masina….Cineva imi spunea ca nu sunt facut pentru lumea asta,ok si ce ar trebui sa fac,sa devin indiferent? inca incerc sa invat ,nu prea imi iese,tot le vad ,simt,ma bucur sa descopar ca nu sunt singur si chiar daca am prieteni la fel,nu traim intr-un glob de sticla.

  4. cristinabitzi@gmail.com' cristina doina says:

    am invatat sa zambesc tot timpul.Are un efect uimitor asupra celor din jurul meu.Oricat de nervosi ar fi,le zambesc ,ii privesc cu calm si ,ca prin minune ,vad cum se calmeaza si isi spun oful cu alt ton,mai linistit .

  5. catalin.mariusss@yahoo.com' Catalin says:

    La un moment dat iti vine sa faci niste lucruri care nu sunt tocmai legale, asa ca mai bine te faci ca ignori chiar daca risti sa pari indiferent…..

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Trending

Lista zilei

Must read

Subscribe Newsletter
* indicates required