Unde e iubirea?

mihaela iubirea

Acolo unde o cauți, de obicei, deși am tot auzit că cică ea vine singură, dacă e să vină. Nu mi se pare foarte productivă așteptarea asta, să fiu a naibii dacă mi se pare în regulă. În basme da, ea stătea la castel, cu droaia de servitori la îndemână și cu goblenul mereu actualizat, iar el apărea invariabil călare, de peste mări și țări, practicând diverse sporturi extreme populare în epocă : lupta cu balaurii, vorbitul cu animalele sălbatice, negocierea cu vrăjitoarele, mâncatul unor chestii nedigerabile și luatul la trântă cu creaturi neprietenoase.

Culmea e că generații întregi de fetițe au devenit femei cu gândul la Albă-ca-Zăpada – o ființă care m-a dezamagit profund, recent, când mi-am dat seama că a face curat într-o casă de pitici nu e vreo mare scofală și nici nu mi s-a părut rezonabil să pleci cu primul bărbat care te-a sărutat (deși cred că el i-a făcut doar o respirație gură-la-gură, pentru că ea era într-o îndoielnică stare de inconștiență). Cenușăresei îi dau mai mult credit, măcar pentru faptul că ziua muncea pe rupte, chiar dacă seara o ardea la club. A salvat-o numărul mic la picior și faptul că cele trei surori vitrege chiar erau urâte și rele. Mai toate basmele, dacă le analizăm la rece, le învață pe fetițe să fie prințese și să aștepte răbdătoare sosirea unui tip de același rang, care chiar își bate capul să le cucerească, în timp ce ele trebuie doar să …aștepte și să fie excesiv de frumoase. Ceva nu mi se pare în regulă și nu știu nici măcar un basm unde ea să aibă și alte ocupații decât aceea de a fi frumoasă, unde ea să aibă și obiecții când îl vede, nu să o pună rapid de-o nuntă majoră de cum apare, unde ea să nu se îndrăgostească la prima vedere sau unde el să procedeze la calea întoarsă, dacă ea nu era chiar visul lui de bărbat.

Așadar, după atâtea lecții eronate despre cum să-ți găsești iubirea, nu mă mai mir că destule femei își propun să aștepte în singurătatea lor, doar-doar o apărea dansul. Dacă ar da un reset all, la folderul unde au băgat toate basmele citite (și ceva comedii romantice văzute cu nasul în batistă), cred că s-ar putea ajuta nițel mai mult. Pe ele însele, desigur. Bunăoară, ieșitul din casă, oricât de neîndemânatică social ai fi într-o primă instanță, ar fi o variantă mult mai eficientă de a întâlni iubirea. Sigur, o plimbare solitară prin parc nu rezolvă mare lucru – poate doar să ai norocul să te nimerești pe traseul unde el își plimbă câinele sau își face alergarea zilnică – , dar niște ieșiri ceva mai organizate ar da niscaiva rezultate neașteptate. Sigur, important ar fi să-ți stabilești puțin criteriile, pentru că dacă vei merge în locuri unde nu te potrivești în peisaj și nici în conversație cu nimeni, nu faci decât să renunți din fașă la un demers sănătos.

Am observat că multe femei investesc o groază de timp și încredere în spațiul virtual, iar unele au câștigat la loteria asta. N-aș băga mâna în foc că e o abordare corectă, când îți cauți iubirea, dar, e măcar un început de conversație, mai ales pentru cele care n-au curaj să flirteze pe un scaun de bar. Sunt mai degrabă adepta ieșitului din casă, în lumi prietenoase și populate cu specimene cu aceleași preocupări sau măcar aceeași educație, cred că văzut-plăcut-ul ne scutește de o mulțime de temeri și postări întrebătoare.
Renunțarea vremelnică la întregire, capitularea depresivă ca femeie nu-mi sună a alegere bună, la nicio vârstă.

Mă întreba o prietenă bună, singură și mereu nefericită, de ce s-ar mai chinui să-și caute în bărbat, când a trecut de 40 de ani și n-o mai vrea nimeni ?! Am întrebat-o câți i-au spus direct treaba asta și mi-a răspuns: “Nu, niciunul, dar nici nu s-au arătat interesați”. Am continuat s-o întreb când a fost ultima dată la un coafor, când a facut ultima dată sport, când s-a fardat numai ca să iasă la piață ? Am aflat – “demult”…. La naiba, am băgat-o într-un program de “redecorare” a fizicului, dar și a încrederii în ea însăși, pentru că mi se pare strigător la cer să uiți de tine și să crezi în tâmpenia asta cu vârsta. Are zile când mă ascultă și e mândră de ea, purtând și rochii, nu numai blugi și tricouri lălâi, are zile când iar renunță, pentru că i se pare ridicol ce face, am zile când îmi pierd și eu răbdarea, văzând atâta nepăsare, dar am și zile când o scot cu forța din casă, după ce verific că e aranjată și parfumată, doar ca să dăm o tură prin galerii de artă, cafenele, magazine. Partea bună e că a început din nou să-i placă de ea – partea proastă e ca nu e consecventă- și partea ciudată e că-mi bat capul atât de tare să-i arăt o altă cale, doar spre binele ei. Și încă mă întreb de ce nu are nicio altă pasiune, măcar ca antrenament pentru cea care va urma… Să nu trageți concluzii pripite, nu e o femeie întreținută, ci una care muncește, are doi copii mari și e singura de șapte ani. Un pic cam mult, in my school.

Prietena mea e doar un exemplu, dintr-o mare de femei care nu-și mai cumpără farduri și desuuri, care nu mai cred în bărbați sau iubire, care își propun o singurătate demnă și chinuitoare, doar pentru că au un blocaj ridicol, ba legat de vârstă, ba înnodat cu niște frânghii de idei preconcepute sau concluzii trase pripit, din doar una-două întâmplări de viață.

Știu, multe nu dau doi bani pe “imagine” și se concentrează masiv pe frumusețea interioară, dar ce ne facem că aia nu se vede cu ochiul liber ?! Ce-i așa rău să-i dai o șansă în plus chiar frumuseții interioare, îmbrăcând-o feminin, accesorizand-o cu micile detalii care încă îi mai atrag pe bărbați ? Ce-i așa complicat să ai grijă de tine ca de floarea pe care o uzi zilnic ? Ce-i drept, ea e înfloritoare doar cu apă, lumină bună și niscaiva ajustări de frunze moarte și ea nu te poate învăța decât despre grijă, căci e la fel de înțepenită ca și tine, într-un punct fix, unde nici albinele nu par s-o mai găsească.

Ca să nu pară că am luat-o eu razna (știți voi, trăim într-o lume așa de puritană când vine vorba de discuții intime), am să vă dau și o sugestie din cartea “Prime Time”, scrisă de actrița Jane Fonda – are acolo un întreg capitol despre masturbarea la femei, dar nu ca o soluție bolnavă, ci dimpotrivă, ca o alternativa sănătoasă și matură pentru femeile singure de prea mult timp. Dacă v-aș spune că prezintă acolo și o listă întreagă de tipuri de vibratoare sau soluții prietenoase, ați crede că am niște lecturi dubioase, dar, repet, le povestește doamna Jane Fonda, cu decentă și perfectă documentare, cu citate din specialiști redutabili și cu exemple personale care le-ar îngrozi pe fanele care au presupus ca doamna Fonda face doar aerobic, în timpul liber.

Cu atâtea gânduri bulversante într-o singură pagină (sper că și cu niscaiva sprâncene ridicate, zâmbind), vă las să căutați soluții de ieșire din singurătate, începând cu aspectul vostru exterior și continuând cu preocupări care să vă ducă în zone sociale populate cu indivizi interesanți, disponibili și gata să observe ce femei minunate sunteți. Pentru că sunteți, dar singurele ființe care par să fi uitat treaba asta sunteți chiar voi.

Tag-uri: , , , , , , , , ,

One Response to “Unde e iubirea?”

  1. mardare_danut@yahoo.co.uk' dan says:

    felicitari Mihaela ptr acest MESAJ…ma inclin in fata ta…multe femei care au de invatat de la tine…sunt un admirator …ESTI O DOAMNA PRIN EXCELENTA…o zi minunata ,precum zambetul tau!!!

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Trending

Lista zilei

Must read

Subscribe Newsletter
* indicates required