Ce mică-i vacanța mare de altădată!

bagaj

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când vara începe să frigă și cireșele au căzut din pom de coapte, am în minte numai vacanțe. Trecute, viitoare, numai vacanțe să fie!

Așa că, m-am gândit bine. Ia să facem o șezătoare și cine vrea, vine aici frumos, spălat, pieptănat, cu unghiile și batistuța la control, parfumat, îmbrăcat sport și trăgând un cufăr plin ochi cu amintiri de vacanță, un geamantan din acela vechi cu metal la capete și ținte, tapetat cu etichete de călătorie: nordul Moldovei, Delta Dunării, Sinaia, Marea Neagră, Bucuvina, Geoagiu-Băi, Sovata (pentru cunoscători!), Amara și, dacă e loc, Paris, Hong Kong, Perth, Rio – că-i la modă -, Hawaii, Japonia, Tanzania sau Adelaide.

E loc pentru toată lumea, lipiți etichetele voastre la comentarii, îndrumați-ne către un loc care v-a rămas în inimă, sugerați-ne destinații din țară, de aiurea, de oriunde, de peste tot, de pe toată suprafața asta a planetei noastre preafrumoase. Povești inedite despre vacanțele voastre sau, de ce nu, amintiri din luna de miere ori din niște prea scurte (și prea îndelung visate) city break-uri.

Eu îmi iau un scul de mohair și încep să-l depăn și, dacă mă supăr, în timp ce voi tricotați la computere și tablete niște povestiri, scot și andrelele (că tot e frig!), poate-mi iese un șal în timp ce ascult amintirile voastre.

Pentru încurajare, încep eu.

*

Sicilia, un pământ fascinant

“Vulcanul Etna, situat în regiunea italiană Sicilia, a erupt din nou luni, 16 iunie 2014, la prânz” – informează ziarul La Republicca, potrivit Mediafax.

“În urma erupției, autoritățile italiene au închis aeroportul din Catania şi au anulat numeroase curse aeriene.

Vulcanul din Sicilia a erupt luni în jurul prânzului, împroșcând cenușă spre sud-estul insulei, norul de funingine cuprinzând cu totul orașul Catania și împrejurimile, pe o rază de peste 100 de kilometri.”

Zâmbesc unor amintiri: erupția vulcanului Etna, Catania, Sicilia, aeroportul închis. Parcă a fost ieri, nu anul de grație 2001. Iar azi e același lucru, de parcă istoria s-ar repeta mereu, până în cele mai nesemnificative detalii.

După ce am citit știrea, m-am așezat pe parchet, lângă cufărul meu cu amintiri, căutând câteva albume cu poze de vacanță – așa cum fac mereu când se aprinde aerul în jurul meu și mirosul de vară fierbinte îmi cuprinde toate simțurile. Acum, însă, cu un scop precis – Sicilia, 2001.
Și-am găsit. Unele au culorile estompate, altele suferă din lipsa tehnicii de azi sau a talentului de fotoreporter.

Dar sunt toate ale mele și sunt recunoscătoare pentru fiecare cadru imortalizat în memorie, chiar dacă nu a fost prins în obiectivul camerei foto.

În acea vară din 2001 am aterizat la Palermo, deși biletul meu avea destinație finală Catania. Am fost redirecționați din cauza erupției vulcanului Etna și a ploii de cenușă ce cădea peste toată regiunea de sud-est.

Dacă nu vi s-a întâmplat deja, vă sugerez să vă programați să călcați, cândva, pământul Siciliei, o insulă unde fiecare loc e încărcat de istorie și frumusețe, iar orașele sunt prepoderent baroce, arhitectură combinată fericit cu stilul neoclasic al secolului XIX.
Iar destinația mea din acea vară, Catania, un oraș extrem de vechi datând din secolul VIII î.Hr., pitoresc, deosebit de frumos, e așezat într-un spațiu fabulos, în sud-estul Siciliei, la poalele muntelui Etna, între alte două orașe pline de istorie, artă și frumusețe, Messina și Siracusa. Iar ce e între toate poate fi numit fără dubiu Paradis – Marea Ionică cu insulițe și stânci făcându-și loc printre ape de un albastru infinit, culmi muntoase ce se prăvălesc în mare și din vârful cărora stau de veghe antice temple, sate sau orășele – cețăți cândva -, cu panorame de neuitat.

Vă voi spune ce-am auzit și eu: pășind pe acea insulă riști, deși mie mi se pare mult, dar așa pretind seismologii și vulcanologii. Și se justifică: Etna își poate deschide oricând și oriunde alte cratere, vulcanul e imprevizibil și capricios, a avut cândva forța de a remodela pământul născând Insulele Eoliene, desprinzând Sicilia de continent, așadar, o poate face iar, cum a demonstrat-o în nenumărate rânduri prin cutremure și erupții ce au distrus de câteva ori Catania.

În vara lui 2001 a erupt încontinuu luni de zile, spre disperarea specialiștilor de pe întreaga planetă, ba chiar prin două cratere. Iar când toți credeau că s-a domolit, cu un hohot batjocoritor de râs (a se citi explozii violente), a căscat încă trei guri prin care a început mai înverșunat, parcă, să scuipe lavă, fum și foc ca un balaur mitologic de neoprit, pentru încă alte câteva luni bune…

Va urma (știu, v-am enervat!).

Tag-uri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 Responses to “Ce mică-i vacanța mare de altădată!”

  1. ancaduse@gmail.com' Anca Duse says:

    Draga Carmen, poveste ta “vulcanica”