IARBA VERDE DE ACASĂ ?!?

mihaela verde

Bucureştiul e cea mai poluată capitală europeană. Aici, un copil din şapte se îmbolnăveşte de astm…
E vremea vacanţelor şi toţi căutăm destinaţia ideală, în deplin acord cu bugetul, cu nevoia de un anumit tip de relaxare sau zbânţuială, cu dorinţa de a vedea ceva nou sau de a reface puzzle-ul unor amintiri de suflet. Nu întotdeauna ce visăm e şi ceea ce primim şi, de cele mai multe ori, eşecul unei vacanţe are legătură şi cu mizeria, în doze mai mici sau mai mari. Am văzut (dacă nu chiar am şi practicat toţi, măcar o dată) cum oamenii aruncă hârtii, cutii, sticle, mâncare, resturi aproape oriunde şi de la orice tip de etaj social. În România, aproape că nu există „iarbă verde” fără relicvele grătarelor de weekend şi orice colţ de rai a fost pângărit de mitocani care au trăit clipa, au înghiţit micul şi berea şi au lăsat în urmă tot ce le alcătuieşte conţinutul moral – mizeria, nesimţirea, ignoranţa…

Poluarea aerului, a apelor, a pământului concurează acum şi cu poluarea fonică, pentru că pasărea, greierele, broasca, foşnetul frunzelor, valurile nu mai au nici o şansă în faţa manelelor sau a flegmelor elaborate grandios. Orice pornire romantică pe plaiurile mioritice trebuie calculată cu minuţiozitatea unui strateg militar, pentru că rişti enorm căutând refugiul în natură. Nu-ţi poţi tăvăli iubita prin iarbă, pentru că rişti să-i răneşti spatele cu un capac de bere, nu-i poţi spune vorbe frumoase pentru că efectul lor poate fi invers, dacă e sincronizat cu râgâiala turistului din boscheţii alăturaţi. Şi cum să-i mai simţi parfumul ameţitor, discret, dacă resturile de pâine şi mici au intrat în putrefacţie lângă pajiştea de margarete?… Nu-i nimic, zici, lasă că mergem într-un loc mai frumos, la mare, unde totul va fi perfect… Numai că plaja stă necurăţată de vreo săptămână şi mirosul înţepător de alge, de peşte te face să lăcrimezi acru. Vecinul meu de cearşaf tocmai îngroapă un cocean de porumb în nisip, iar fetiţa lui a terminat fericită îngheţata şi a găsit locul perfect pentru ambalajul rămas: în apă, la mal… Ce „drăgălaşă” e şi ce sinistru zâmbeşte tata, cu dinţii îngălbeniţi de porumbul rămas prizonier… Cu imaginea asta ar trebui să facem vederi pentru turişti – abia aşa am spune adevărul despre noi şi litoralul pe care-l avem, şi poate abia aşa ne-am mobiliza să ne curăţăm viaţa, ţara şi societatea.

Mi-am cumpărat bicicletă şi am pornit voioasă prin oraş, mulţumită că ajung mai repede strecurându-mă prin aglomeraţie şi că fac mişcare, că muşchii mei de bază sunt din nou activaţi şi în formă. Atâta doar că mi-ar trebui o mască de gaze – dar nu-i nimic, zic, mă voi obişnui şi cu asta. Mai apare o problemă: acelaşi mitocan care aruncă gunoaiele pe jos face cele mai josnice comentarii la vederea unei femei pe bicicletă, cu toate că e decent îmbrăcată şi respectă toate regulile de circulaţie. Regulile lui de bun-simţ sunt altele şi pe acelea nu i le va schimba nimeni şi nimic. Fac o campanie prin care vreau să atrag tot mai mulţi oameni pe două roţi în loc de patru, tocmai ca să mai relaxăm puţin traficul şi aerul. Îmi dau seama că n-am, practic, nici o şansă câtă vreme primul semn de bunăstare la români e maşina pe care şi-o cumpără cu orice efort, înainte să aibă o casă, o şcoală, o meserie, o iubire. Maşina e totul – şi nu-i poţi da jos din ea cu una, cu două. Bicicleta li se pare umilitoare – nu mai vorbeşte despre ei, ci îi face de râs mai ales în faţa fetelor tinere care nu concep să fie agăţate de un… biciclist! Iar româncele n-au curajul asumării statutului de… bicicliste, pentru că urechile lor nu mai suportă atâta dezmăţ verbal. (Oh, Amsterdam…)

Sunt destui cei care încearcă să mai repare câte ceva, să mai dreagă busuiocul mizeriei în care trăim, dar n-au nici un spor câtă vreme sunt mult mai mulţi cei cărora nu le pasă. Colegii mei de la Radio Guerrilla au avut ideea de a ieşi la strâns gunoaie prin cartiere, dar să nu vă imaginaţi că au schimbat ceva. În urma lor a rămas curăţenie lună până a doua zi, când aceiaşi locuitori cărora li s-a făcut un bine şi li s-a dat un exemplu bun şi-au reluat apucăturile nesimţite. Mizeria în care trăim e încă un exemplu că nu putem fi performanţi din punctul de vedere al civilizaţiei. Ocupaţia de gunoier ni se pare ultima frontieră a meseriilor, la fel de sinistră ca aceea de gropar… Şi totuşi, cred că gunoierii sunt cei mai utili oameni de pe planetă – imaginaţi-vă lumea fără ei… Sau imaginaţi-vă lumea şi pe noi toţi în locul lor, renunţând la nesimţire şi devenind obsedaţi de curăţenia corporală, de curăţenia de pe stradă, din oraş, din ţara noastră, din mintea noastră…

Vin din lume veşti despre lupta împotriva poluării, împotriva încălzirii globale, împotriva sacrificării animalelor pentru mofturile modei… Toate par ploi de vară, care vin în forţă şi se topesc la prima rază de soare. Poate că undeva, în lume, unii reuşesc să mai salveze câte ceva, poate că şi la noi efortul de a salva Delta Dunării sau Vama Veche va însemna un succes – dar e atât de puţin faţă de câte ar trebui salvate, e atât de neînsemnat protestul unora faţă de indolenţa generală…

Locuitorii planetei au devenit proprietari de pământ, de ape, ba chiar şi de spaţiu aerian. Nimic n-a scăpat neatins de om, cu toate ale lui, bune, dar mai ales rele. Că situaţia e scăpată de sub control ştim cu toţii, chiar dacă nu reuşim să definim exact dimensiunea dezastrului ecologic. Intuim că s-ar putea să vedem, să auzim sau chiar să trăim din ce în ce mai multe dezastre naturale, pentru că stratul de ozon se subţiază ameninţător. Vrem să facem ceva, vrem să ne implicăm, dar ne luăm cu viaţa şi uităm ce hotărâţi eram să salvăm planeta, cu un minut mai devreme…
Aş fi vrut să închei pe un ton optimist, dar mă tem că nu am de unde să mă inspir şi constat cu amărăciune că specia cea mai ameninţată e omul cu bun-simţ. El e pe cale de dispariţie, ca şi responsabilitatea de a ne gândi la viitorul copiilor noştri. Ne preocupăm de educaţia lor, de viitorul lor material sau spiritual, dar nu de viitorul mediului în care vor trăi. Toţi trăim clipa – nimeni nu trăieşte viitorul…

Tag-uri: , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.

Cei mai buni din lume

Am deja o colecție bogată de interviuri și întâlniri memorabile cu oameni care au intrat în istorie, ca fiind cei mai buni din lume… în domeniul lor. Am adunat câștigători de premii Oscar (Robert de Niro, Quentin Tarantino…), câștigători de premii Nobel (Edmund Phelps, Orhan Pamuk…), campioni mondiali sau olimpici (o mulțime de români, de […]

Trending

Lista zilei

Must read

Subscribe Newsletter
* indicates required